Zilele acestea multi dintre evanghelicii roamani sunt bulversati, nu mai stiu ce sa creada despre cei de la care au invatat atatia ani cum trebuie sa traiasca ca si crestini. Ii credeau modele, exponenti ai luptei crestinilor impotriva regimului comunist si brusc peste noapte s-au trezit in fata unor marturisiri publice cu privire la colaborari cu securitatea din trecut. Apoi apar file de corespondenta care nu fac decat sa semene si mai multa confuzie. Despre altii care au facut chiar si ani de puscarie s-a auzit doar ca au semnat candva un angajament de colaborare. Altii care au ocupat pozitii de conducere in culte nu vor sa recunoasca ca au colaborat.
Cand eram ortodox auzeam tot frecvent "zicerea": "fa ce zice popa , nu ce face popa"?
Dupa ce mi-am predat viata lui Cristos si am marturisit public acest lucru am inteles ca la baptisti nu mai sta in picioare aceasta zicere, pentru ca ceea ce traiesti trebuie sa se suprapuna peste ceea ce zici.
Din pacate incep sa descopar ca "zicerea" are un dram de adevar si la baptisti. Nu zic asta doar asta in contextul deconspirarii colaboratorilor securitattii ci intr-un context mai larg. O zic ca unul care inca de multe ori traieste altceva decat zice intr-un anumit domeniu, dar care nu indrazneste sa zica ca e bine ce face. Ma pocaiesc de slabiciunile si de caderile mele. Ma silesc sa traiesc ce zic sau sa zic tot mai putin ca sa pot trai ce zic sau chiar sa tac daca nu pot trai. Nu ma refer la predicare, pentru ca nu predic, nici la scris carti pentru ca eu nu scriu, nici la predat teologie in scoala, pentru ca nu sunt profesor. 
Astazi stau si ma intreb: "Sa fac ce face pastorul sau sa fac ce zice pastorul"?
Ps. De dimineata am citit faptele apostolilor 6-8 si am auzit la RVEI o marturie a lui Constantin Tudose, un ostas al Domnului care a facut puscarie pentru credinta lui.
Postat in D'ale ucenicului, Zbateri
