In Statele Unite ale Americii exista ceva peste 30 de uniuni baptiste. Fiecare si are doctrinele ei, uneori radical diferite unele de altele. De exemplu, cele mai multe uniuni sunt calviniste, dar exista si uniunea care se numeste „Free Will Baptists”. Pe baza unui studiu al diversitatii de crez a acestor uniuni baptiste ar fi greu sa se poata stabili ce este de fapt baptismul (poate cu aceasta am creat un nou cuvant in limba romana).
Este important de stiut ca Uniunea Baptista din Anglia nu are o marturisire de credinta. In secolul al 19-lea, Charles Spurgeon a insistat sa se adopte o asemenea marturisire, dar congresul Uniunii a refuzat sa faca asa ceva, indicand ca toti cei ce accepta botezul credintei trebuie sa aiba un loc in Uniunea baptista. Prin urmare, pentru baptistii britanici, identitatea baptista este data de acceptarea practicarii botezului credintei.
Desigur, pe noi nu ne multumeste aceasta identificare. Mai ales datorita faptului ca si crestinii dupa Evanghelie si penticostalii accepta botezul credintei. Si ele sunt culte baptistice (un alt cuvant nou!).
Cand vrem sa definim identitatea noastra baptista, trebuie sa stabilim un criteriu, sau un punct de pornire. Un astfel de criteriu, sau punct de pornire, ar putea sa fie Marturisirea de credinta a cultului nostru. Am aratat in alta parte ca aceasta este contestata si incalcata in cel putin doua puncte. Primul este faptul ca au aparut intre noi si pastori si Biserici care accepta premilenismul, cand Marturisirea noastra ne defineste clar ca amilenisti. Al doilea este faptul ca intre noi au aparut si calvinisti, cand Marturisirea noastra ne defineste ca arminieni. Daca am porni acum un proces de discutare si de rescriere a Marturisirii noastre de credinta s-ar produce enorma tulburare si nici intr-un caz nu am putea ajunge la unitate de vederi.
Nu cred ca exista necesitatea schimbarii Marturisirii noastre de credinta. Probabil ca ar fi necesara o hotarare a unui Congres al Uniunii de tolerare intre noi a premilenistilor si a calvinistilor. In cazul acesta s-ar elimina o situatie de incorectitudine, deoarece este incorect sa accepti sa fii parte a unui cult care, prin actul sau fundamental, se declara amilenist si arminian, cand tu esti premilenist sau calvinist.
Atunci ce-i de facut? Cum sa ne definim identitatea noastra de baptisti romani?
Dupa un studiu indelungat al miscarii baptiste, incepand cu miscarea anabaptista inceputa la Zurich in 1525, am ajuns la concluzia ca definirea identitatii noastre trebuie sa inceapa cu o mai clara si mai detaliata definire a actului botezului.
Poate ca cei mai multi baptisti isi definesc identitatea din declaratia din Marcu 16: 16 – „Cine va crede si se va boteza va fi mantuit” – plus sau minus nimic altceva. In cazul acesta, cine crede si se boteaza capata prin acestea doua certificat de intrare in ceruri. Daca mai adaugam la acestea si credinta celor mai multi baptisti americani ca „mantuirea nu se poate pierde”, capatam o anumita identitate. Nu este cazul sa o analizam sau sa o dezvoltam mai pe larg aici. Fapt este ca pentru multi, esenta baptismului se reduce cam la acestea.
Chiar si situatia aceasta in sine ne obliga la o aprofundare a insemnatatii botezului si a locului lui in economia lui Dumnezeu.
Ce este atunci botezul?
Exista doua abordari radical diferite a botezului.
Prima abordare spune ca botezul este un ritual care realizeaza ceva. Daca ritualul acesta este facut cu gesturile si cu cuvintele prescrise, botezul produce spalarea de pacatul stramosesc (pacatul facut de Adam si Eva) si produce nasterea din nou (regenerare baptismala).
A doua abordare trebuie sa porneasca de la afirmatia lui Petru ca botezul este „o icoana „inchipuitoare” (greceste „typos” – ceva ce prefigureaza altceva). Sa reformulam lucrurile. In prima abordare, intrebarea cheie este „Ce anume realizeaza botezul?” (deoarece actul in sine realizeaza ceva, dupa principiul catolic ex opere operato, acceptat si de ortodocsi, si care inseamna ca ritualul in sine realizeaza ceea ce prefigureaza). In abordarea a doua, intrebarea cheie este „Ce trebuie sa traiasca cel ce se boteaza atunci cand face actul acesta?”
Domnul Isus ne invata ca orice act de inchinare (si botezul este un act de inchinare!) trebuie sa se petreaca „in duh si in adevar” (Ioan 4:24). Daca actul este doar o formalitate, el nu este un act „in adevar”. El este un act „in adevar” numai daca cel ce il face traieste „in duh” ceea ce prefigureaza botezul.
Atunci, ce prefigureaza botezul?
Inca din primele secole s-a considerat ca botezul este inainte de toate un act de renuntare la orice legatura cu Satan, o lepadare si interioara si publica la Satan, o moarte si ingropare fata de stapanirea lui Satan. Apoi, botezul este un act prin care cel ce se boteaza arata ca se uneste cu Cristos, invie la o viata noua in unire cu Cristos, Il proclama pe Cristos ca Domn al lui/ei.
Cel ce va fi botezat trebuie sa fie instruit ca aceste lucruri trebuie sa fie reale in launtrul lui/ei. Daca ele nu sunt realitati interioare, actul exterior nu are nici o putere, nici o insemnatate, nici o valoare.
Toata teologia din epistola catre Romani se bazeaza pe aceasta semnificatie spirituala si interioara a botezului. Ea este explicata in Romani 6:1-5, si scopul introducerii ei la acest punct in sistemul de gandire al apostolului Pavel este ca sa ne arate ceea ce urmeaza de la acest punct inainte, si anume ca unirea cu Cristos (prefigurata prin botez), trairea in aceasta unire cu El si trairea sub calauzirea Duhului Sfant („Duhul vietii in Cristos”, Romani 8: 1- 14) ne defineste ca fiind fii ai lui Dumnezeu. Unirea cu Cristos si trairea sub calauzirea Duhului Sfant fac posibila sfintirea vietii, care este conditia esentiala a mantuirii (Romani 6:19-23. Vezi si 1 Tes.4:3, Evrei 12:14 si Matei 7:23).
Martin Luther a redus mantuirea la un proces juridic, prin care Dumnezeu il declara drept pe pacatos, fara ca in pacatos sa se schimbe ceva (el ramane semper pecatorum – intotdeauna pacatos). Toti teologii au observat ca in sistemul lui Luther sfintenia vietii nu poate fi integrata logic. Dupa Luther, totul se reduce la har si la credinta. Daca omul crede, este indreptatit si astfel se califica pentru a merge in cer.
Impotriva acestui reductionism au reactionat puternic anabaptistii. Ei au staruit sa invete ca mantuirea este un pachet intreg, care cuprinde harul lui Dumnezeu care ni L-a dat pe Domnul Isus, credinta, pocainta, nasterea din nou, schimbarea radicala a vietii (sfintirea) si trairea in sfintenie chiar cu pretul martirajului.
Noi nu putem sa ne stabilim o identitate biblica daca nu intelegem diferenta teologica dintre Martin Luther si anabaptisti si daca nu pornim la stabilirea identitatii noastre de la intelegerea anabaptista a pachetului mantuirii.
Una dintre ideile care se desprinde deja din ceea ce am spus mai sus este ca noi insine trebuie sa ne stabilim identitatea. Sa nu asteptam sa ne vina de undeva din afara.
Atunci, daca noi insine trebuie sa ne-o stabilim, ce inteleg prin „noi insine”? Ar putea sa fie corpul profesoral de la scoala teologica a Uniunii, care este Institutul Teologic din Bucuresti. Ma indoiesc ca ei -s-ar aventura sa faca asa ceva. Si chiar daca ar incerca, ar fi ei oare in stare sa produca un document bine gandit si bine structurat?
Eu cred ca inainte de toate ne trebuie un presedinte al Uniunii care sa aiba pe inima aceasta definire a identitatii baptistilor din Romania. Daca va exista un asemenea presedinte, el ar putea aduna laolalta un grup restrans de teologi cu care sa inceapa o dezbatere libera a acestei teme. Poate dintr-un asemenea grup ar putea iesi acel document care sa ne defineasca identitatea.
O alta idee pe care eu o cred absolut vitala pentru ca baptistii din Romania sa aiba un viitor mare in aceasta tara si in lume este aceea ca telul fundamental al lui Dumnezeu in omenire nu este acela de a ne da o formula cu care sa ne duca in cer, ci este planul Lui de a-si face oameni dupa chipul si asemanarea Sa. „Sfintirea” despre care am vorbit mai sus este doar un alt cuvant pentru telul lui Dumnezeu de a avea copii care seamana cu Tatal lor.
Daca atunci cand ne definim identitatea, telul lui Dumnezeu de a ne face sfinti, desavarsiti si asemenea lui Cristos va fi elementul esential al definitiei, atunci ne-am si declarat agentii lui Dumnezeu pentru realizarea scopului Lui fundamental in omenire.
Sa recapitulam elementele care ar trebui sa intre in definirea identitatii noastre baptiste.
Primul element este o intelegere corecta a botezului ca semn al separarii de cel rau si ca semn al unirii cu Cristos si cu Duhul Sfant pentru a trai o viata de sfintenie.
Botezul credintei inseamna si recunoasterea dreptului fiecarei fiinte umane de a-si alege singura credinta. Nu statul decide credinta cetatenilor sai. Fiecare trebuie sa fie liber sa aleaga pentru sine. Conceptul de libertate de constiinta a fost introdus in Europa de cei care au inteles la Reforma importanta botezului credintei.
Un alt element de baza al identitatii baptiste este relatia personala cu Dumnezeu prin unirea cu Cristos si prin trairea sub calauzirea Duhului Sfant. Relatia (partasia) personala cu Dumnezeu prin Cristos si prin Duhul Sfant cere umblare in lumina, deci cere o viata caracterizata de harnicie in munca si de curatie morala. Transformarea morala a Romaniei se va face numai prin introducerea in poporul roman pe scara larga a relatiei (partasiei) personale cu Dumnezeu.
Iertarea de pacate este de importanta cruciala. Pentru ca ea sa poata fi realizata, Dumnezeu a pedepsit pacatul in Fiul Sau, impacand astfel lumea cu Sine. Dar scopul lui Dumnezeu nu sta in iertarea de pacate, ci in transformarea radicala a caracterului si a comportamentului omului. Unirea cu Cristos si calauzirea Duhului Sfant ne sunt date de Dumnezeu tocmai ca sa faca posibila aceasta transformare dupa chipul lui Dumnezeu.
Baptistii din Romania trebuie sa devina cunoscuti pentru pasiunea lor pentru sfintenie in caracter si comportament, pentru desavarsire in dragoste si pentru asemanare cu Cristos in relatia lui cu Tatal si in relatii armonioase cu toti oamenii.
Un program clar de realizare a acestor obiective ale lui Dumnezeu cu noi trebuie sa faca parte din gandirea si din actiunea baptista din Romania.
Daca si cand ne vom defini in felul acesta vom arata ca Dumnezeu mai are un viitor cu noi in Romania.
Iosif Ton
sursa: www.eurobaptist.net
Read Full Post »